29 oct. 2007

La Manastirea Prislop

Pentru a nu mai fi in atentia multimii credinciosilor si a Securitatii, Parintele Arsenie e adus de Mitropolitul Nicolae Balan la Manastirea Prislop, in tinutul Hategului, la 25 noiembrie 1948. Prislopul era intr-o stare jalnica, parasita si amenintata cu daramarea. Numit staret, parintele isi va pune si aici pecetea de ziditor de suflete si ziditor de asezaminte. Noua situatie de la Prislop a impus totodata o afluenta impresionanta de credinciosi.

Dar si aici Sfintia sa a fost cautat de Securitate. Se urmarea sa-i fie aduse o serie de acuzatii menite sa-l denigreze. Una dintre metodele diabolice folosite de Securitate a fost si incercarea de compromitere morala a Parintelui. Inca din 1949 Serviciile Secrete propuneau mutarea sa intr-un loc unde sa nu fie cunoscut de populatie. In acest sens, in iulie 1949 i se interzice sa mai primeasca valurile de credinciosi ce se revarsau spre manastire. Activitatea Parintelui Arsenie ca staret se incheie in 1950, cand Prislopul devine manastire de maici, avand stareta pe monahia Zamfira Constantinescu. Sfintia sa ramane la Prislop ca preot duhovnic.

In noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951, fara nici un ordin si intr-un mod cu totul brutal, Parintele este "ridicat" de autoritati pentru ancheta. Este condamnat pentru un an de zile, fiind dus la Ocnele Mari si apoi la Canal, unde sta noua luni. La 17 martie 1952 este eliberat si, de Bunavestire, se intoarce la Prislop. Despre aceasta perioada marturisea: "Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit aceasta sansa, inchisoarea. Am facut lucrarea Lui. Am iesit mai intarit ca niciodata".

Odata cu revenirea la manastire, Securitatea a trecut la masuri mai drastice. Se cautau motive pentru trimiterea sa in Justitie. Datorita acestei situatii, Parintele e nevoit sa refuze contactul cu credinciosii, se retrage mai mult in chilie. Numarul pelerinilor scade, iar activitatea in manastire e diminuata. In cele din urma Securitatea va trece la arestarea ieromonahului Arsenie Boca, ca sustinator al Miscarii Legionare si al rezistentei anticomuniste. Aceasta se intampla la 11 noiembrie 1955, fiind condamnat de tribunalul Timisoara la sase luni de detentie, pe care o executa la Jilava si Oradea.

Parintele a ramas ca duhovnic al manastirii Prislop pana in anul 1959, cand, cu constrangerea Securitatii, i se interzice sa mai slujeasca (fara a fi caterisit) si este indepartat din manastire, prin actul nr. 2407/1959 al Episcopiei Aradului. Tot acum, comunitaea monahala este dispersata si izgonita din manastire. Locul acesteia a fost luat de un Camin de batrani, pana in 1976, cand prin rugaciunea monahiilor locasul revine la slujirea lui Dumnezeu.