La Manastirea Prislop

Pentru a nu mai fi in atentia multimii credinciosilor si a Securitatii, Parintele Arsenie e adus de Mitropolitul Nicolae Balan la Manastirea Prislop, in tinutul Hategului, la 25 noiembrie 1948. Prislopul era intr-o stare jalnica, parasita si amenintata cu daramarea. Numit staret, parintele isi va pune si aici pecetea de ziditor de suflete si ziditor de asezaminte. Noua situatie de la Prislop a impus totodata o afluenta impresionanta de credinciosi.

Dar si aici Sfintia sa a fost cautat de Securitate. Se urmarea sa-i fie aduse o serie de acuzatii menite sa-l denigreze. Una dintre metodele diabolice folosite de Securitate a fost si incercarea de compromitere morala a Parintelui. Inca din 1949 Serviciile Secrete propuneau mutarea sa intr-un loc unde sa nu fie cunoscut de populatie. In acest sens, in iulie 1949 i se interzice sa mai primeasca valurile de credinciosi ce se revarsau spre manastire. Activitatea Parintelui Arsenie ca staret se incheie in 1950, cand Prislopul devine manastire de maici, avand stareta pe monahia Zamfira Constantinescu. Sfintia sa ramane la Prislop ca preot duhovnic.

In noaptea de 15 spre 16 ianuarie 1951, fara nici un ordin si intr-un mod cu totul brutal, Parintele este "ridicat" de autoritati pentru ancheta. Este condamnat pentru un an de zile, fiind dus la Ocnele Mari si apoi la Canal, unde sta noua luni. La 17 martie 1952 este eliberat si, de Bunavestire, se intoarce la Prislop. Despre aceasta perioada marturisea: "Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a oferit aceasta sansa, inchisoarea. Am facut lucrarea Lui. Am iesit mai intarit ca niciodata".

Odata cu revenirea la manastire, Securitatea a trecut la masuri mai drastice. Se cautau motive pentru trimiterea sa in Justitie. Datorita acestei situatii, Parintele e nevoit sa refuze contactul cu credinciosii, se retrage mai mult in chilie. Numarul pelerinilor scade, iar activitatea in manastire e diminuata. In cele din urma Securitatea va trece la arestarea ieromonahului Arsenie Boca, ca sustinator al Miscarii Legionare si al rezistentei anticomuniste. Aceasta se intampla la 11 noiembrie 1955, fiind condamnat de tribunalul Timisoara la sase luni de detentie, pe care o executa la Jilava si Oradea.

Parintele a ramas ca duhovnic al manastirii Prislop pana in anul 1959, cand, cu constrangerea Securitatii, i se interzice sa mai slujeasca (fara a fi caterisit) si este indepartat din manastire, prin actul nr. 2407/1959 al Episcopiei Aradului. Tot acum, comunitaea monahala este dispersata si izgonita din manastire. Locul acesteia a fost luat de un Camin de batrani, pana in 1976, cand prin rugaciunea monahiilor locasul revine la slujirea lui Dumnezeu.


Cele mai vizitate

Un edificiu din cărămizi nearse

Imagine
Tatiana Niculescu Bran și Gabriel Liiceanu spulberați de ucenicul Părintelui Arsenie Boca, Preasfințitul Daniil, Episcop-locțiitor al Daciei Felix: Volumul Humanitas, o blasfemie şi o infamie cu iz demonic Cartea despre viaţa Preacuviosului Părintelui nostru Arsenie Boca de la Prislop, apărută recent la Editura „Humanitas” din Bucureşti – în Anul Centenarului 2018 –, este o adevărată blasfemie şi infamie, ce pare scrisă mai degrabă de un demon ce şi-a luat drept pseudonim numele autoarei, care alcătuieşte o adevărată „postfaţă” şi sinteză la dosarele de la CNSAS, de urmărire antihristică, vreme de zeci de ani, a celui ce-L urma neabătut pe Iisus Hristos, Părintele Arsenie Boca. Spicuind doar neghine şi calomnii din partea celor fără Dumnezeu, autoarea se dovedeşte a fi o discipolă fidelă şi consecventă a celor ce i-au întocmit aceste dosare „de urmărire” a Părintelui Arsenie. Nenumindu-l vreodată în cele 208 pagini ale cărţii „Părintele” Arsenie Boca, autoarea vădeşte faptul că este
Continuare »

PR. MIHAI-ANDREI ALDEA DESPRE PĂRINTELE ARSENIE BOCA

Imagine
LĂMURIRI ASUPRA CONTROVERSELOR LEGATE DE PĂRINTELE ARSENIE BOCA M-am ferit, de ceva timp încoace, să iau poziţie în disputele (şi certurile, scandalurile etc.) privitoare la Părintele Arsenie Boca. De ce? Din pricina patimilor atît de puternice care se războiesc între ele în aceste dispute. Din păcate – la figurat şi la propriu – cei mai mulţi dintre participanţii la dispute nu sînt interesaţi în a căuta adevărul. Şi folosesc, şi unii, şi ceilalţi, o argumentaţie atît de subiectivă încît adesea se reduce la insulte. Bineînţeles, am putea discuta despre creştinismul unor asemenea discuţii (şi persoane). Dar, ca să vezi, nu sînt parte în aceste discuţii doar creştinii. Mulţi sînt din afara Bisericii dar, ca de obicei, se bagă şi ei în seamă. Chiar cu foarte multă „competenţă” şi „autoritate”, cu foarte multă agresivitate. Deşi în neştiinţa lor arogantă sînt la fel de ridicoli precum un vestit comentator de presă care nu ştia deosebirea [sic!] dintre „Împărtăşanie” şi „Spovedanie”,
Continuare »