DUPĂ ROADELE LOR ÎI VEȚI CUNOAȘTE

Pentru că pe parcursul anului am prezentat o parte din lucrările care se fac în obștea noastră, prin diferite asociații, era vremea să aflăm mai multe despre veterana între organizațiile sociale înființate la noi: Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca. Şi poate pentru că mulți nu știu câte s-au realizat pe parcursul anilor, ne-am gândit să le aflăm sau rememorăm într-un interviu cu președinta asociației. Dar lucrurile nu s-au legat decât când le-a venit timpul, după cum a remarcat sora noastră Gheorghia. Iar timpul a însemnat pre-ziua aniversării nașterii ocrotitorului lor și al nostru, al tuturor.

Ni se pare că Asociația Ieromonah Arsenie Boca s-a născut de când lumea... Bisericuței. Când mai exact?

A fost înființată în iulie 2007 și scopul ei inițial a fost unul generos, dar oarecum vag (educativ, cultural, social, etc). Activitățile și direcțiile s-au conturat mai bine pe parcursul anilor.

Care a fost prima realizare a Asociației?

Librăria Logos, deschisă în anul 2008, în plin centrul orașului, pe str. Horea, nr. 2 și care iată vinde cărți duhovnicești și nu numai, de 13 ani.

Nu intrăm în detalii legate de activitatea ei, întrucât ne dorim ca într-unul din numerele viitoare să realizăm un interviu chiar cu librárii de la Logos... Așadar ce a urmat după aceasta?

Ne-am dorit de la început un spațiu mai mare, în care să putem organiza diferite activități educative, culturale. Astfel că am făcut demersuri la Primărie și în anul 2009 am primit prin licitație spațiul fostei școli de pe str. Spartacus, de care ne-am folosit timp de 10 ani.

Aici s-au întâmplat mai multe lucruri frumoase, o bună parte dintre noi o știm. Vă rugăm să ne enumerați câteva dintre ele.

S-a început cu un club al copiilor – sâmbăta, unde cei mici participau la activități de desen, sport, etc., susținute de voluntari. Apoi ne-am dat seama că spațiul are mult mai multe posibilități. Am găsit oameni care să ne sprijine și am amenajat o sală pentru after-school care a funcționat aproximativ 6 ani.

Cine a beneficiat de acest program?

Copiii noștri de la Bisericuță, dar și câțiva din alte familii cu probleme financiare. Trebuie să menționez că nu am cerut bani părinților pentru after-school, totul fiind plătit din fondurile Asociației și sponsorizările unor oameni minunați. Vorbesc aici de voluntarii care se ocupau de copii, de profesorii care asigurau meditații gratuite, dar și de mesele de prânz asigurate prin bunăvoința unor sponsori.

Să ne referim acum la una din cele mai constante activități desfășurate în clădirea de pe str. Spartacus: catehezele sau școala marțială (căci se desfășura în principal în zilele de marți ale săptămânii).

Ne-am dorit o sală mare pentru astfel de activități și cu ajutorul unor frați am reușit să o amenajăm pe cea care exista acolo. Am primit prin donație bănci de clasă și astfel au început cursurile la care am putut participa mulți dintre noi (capacitatea sălii fiind de peste 100 de locuri). Catehezele au fost ținute de cei doi părinți ai noștri: părintele Ştefan și părintele Lucian. De-a lungul timpului, în aceeași sală am auzit cuvinte de folos și de la alți invitați: părinți cunoscuți precum Nicolae Saharov de la Essex, Ghelasie Țepeș de la Sighișoara, Nicolae Tănase de la Valea Plopului, maica Magdalena de la Essex; mărturisitorii Vasile Boroneanț și Daniel Roman; Constantin Ciomâzgă, Iulian Capsali și alții.

S-au realizat și câteva activități în cadrul programului „Alege viața”, apoi au fost cursuri de muzică psaltică predate de părintele diacon Laurențiu Iacob. Într-o altă sală s-a făcut un atelier de croitorie, mașinile de cusut fiind primite prin donație.

De la obștea Bisericuței la cetate... Orașul a beneficiat de multe conferințe și spectacole organizate de asociație. Vă rugăm să ne menționați câteva.

Așa este. Ne-am dorit să oferim arădenilor întâlniri duhovnicești și culturale de calitate. Perioada de desfășurare anuală a fost aleasă între 29 septembrie și 28 noiembrie, ca să marcăm cele două date (nașterea și adormirea) din viața Părintelui Arsenie. La o parte dintre ele am beneficiat de sprijinul altor asociații (precum Brâncoveanu) sau al Consiliului Județean și cultural. Locurile de desfășurare au fost: Teatrul, sala Filarmonicii, sala Ferdinand de la Primărie și chiar sălile festive ale unor licee.

Știm că pe parcursul a 10 ani au fost invitați mulți părinți și oameni de valoare. Vă rugăm să ne spuneți câteva nume.

Părintele Filotheos Faros, păr. Zaharia Zaharou, păr. Damaschin Grigoriatul, păr. Savatie Baștovoi, păr. Nicolae Tănase, păr. Vasile Mihoc, păr. Dionisie Ignat, părinții Iustin și Pantelimon de la Oașa, maica Marina de la Bic, Ilie Tudor, Virgiliu Gheorghe, Constantin Ciomâzgă, dr. Pavel Chirilă, Bogdan Juncu.

Ați atins și coarda muzicală a sufletului...

Da, ne-am bucurat să răspundă invitației noastre grupuri psaltice precum Tronos al Patriarhiei, Psalții Banatului, condus de păr. Laurențiu Iacob sau Sf. Ioan Damaschin, care au susținut concerte de muzică psaltică și colinde.

Dar lucrarea nu s-a oprit aici. Înainte de a intra în aspectul social, vă rugăm să ne vorbiți despre latura „Excursii şi tabere”.

Aici ne ajuta cu câteva date colaboratoarea noastră dragă, Albinuța.

(vorbește Albinuța) Taberele au început să se organizeze în anul 2007 și au fost o activitate constantă până în perioada pandemiei. Am mers atât în vacanțele de vară, cât și de iarnă, iar copiii au avut vârste între 6 și 14 ani. Au participat atât copii care vin la Bisericuță, cât și copii din familiile defavorizate, pe care le avem în atenție sau chiar de la casele de copii. La început am avut mai mulți voluntari, în special profesori de la Biserică, dar apoi, în cea mai mare parte a perioadei organizatori am fost eu și (acum) părintele Ioan Topac. Nu cred că au fost tabere cu mai puțin de 40 de copii, ba chiar într-un an am avut 70 de copii!

Unde i-ați dus pe copii?

Ne-am dorit să mergem la munte, pentru că majoritatea copiilor din Arad nu au bunici la țară. Programul era diversificat: rugăciune, jocuri, activități educative, drumeții, sporturi, întâlniri cu preoți, seară de filme. Mâncarea o găteau surori voluntare de la Biserică (aici să o amintim și pe sora Salomeea, Dumnezeu să o ierte!).

Mai trebuie să amintesc faptul că mulți ani am ajutat persoane și grupuri să ajungă la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop, colaborând cu firme de transport.

Soră Gheorghia, să atingem și una dintre activitățile importante ale asociației, și anume cea socială. Ce categorii sau ce situații aveți în vedere?

În primul rând avem cazuri de urgență: familii cu probleme deosebite, boli, necazuri, situații grele. Aceste cazuri implică ajutor financiar mai important. Apoi sunt cazurile permanente, de familii cu probleme financiare, bătrâni singuri, copii orfani, bolnavi fără venituri, pe care îi ajutăm săptămânal cu hrană și altele. De asemenea, de Paști și de Crăciun avem acțiuni de mai mari dimensiuni, respectiv ajutorarea mai consistentă a aproximativ 10 familii. Tot în cadrul sărbătorilor, să menționăm și Seara Sfântului Nicolae, când peste 250 de copii sub 14 ani primesc daruri. Sursele asociației sunt procentul de 2% din venit, dar mai ales sponsorii permanenți și ocazionali. De asemenea în câteva locuri din oraș am amplasat urna „Dăruind vei dobândi”.

Vă mulțumim și vă dorim să vă pliniți lucrarea și în aceste vremuri de pandemie, găsind poate și alte nișe de activitate!

Interviul a fost publicat în Foaia ortodoxă pentru suflet „MaxiMina” nr. 36 din 26 septembrie 2021.